MATE

MATE (1)
Si stau neputincios in banca
ma framanta o idee vaga
agatata pe tavan
e acolo aproape de un an
creieru-mi arde si se pare
ca totul ce-am stiut apare
pe-o hartie alba, goala
surpins, indata,
foile pleaca-n fata
foaia mea era goala, apara doar un nume,
la naiba si un urlet,
Se suna fratilor, iesiti afara!
iar eu cu o fata amara
cam atat am stiut
acum l-am futut
atat am putut.

MATE (2)
Si iata-ma din nou la test
Gandurile unui om pervers,
Cifrele cu-n dans erotic
Se-ncolacesc pe hartie fantastic.

Spre plus infinit ele se-ndreapta
Urcand incet, usor cate-o treapta,
Ganduri, idei intortochiate
De-un roi de doi inundate.

Pe panant la noi mai sunt
Doar niste cifre cu-n minus crunt,
La piramida infinita al lui Thales
Cica eu cifre gresite am ales.

Toate astea m-au zapacit de cap
Sau capul le-a zapacit, ca dar,
Oricum ar fi, el nu mi-ar da
Nici macar un trei pe munca mea.

Oricare ar fi fost trudirea mea
Ceasul un doi sa uscat, si sa sunat
Incheiati va rog! testelen fata,
Va rog frumos iesiti afara.

SA NU VA PESE

Nu conteaza ce haine ai pe tine,
Si nici cum iti sta parul, nici mie.
Nu ne mai uitam in urma, asa zici,
Poti sa-l refaci, si-apoi sa-l strici.

Indiferent, viitor sau trecut, mult demult,
Dedemult nu mai e nimic la fel, e trecut.
Mort viu, trecator sau fix, lipit de zid,
Suntem nemuritori, toti rotindune in vid.

Nu e calea cea buna, nu faci bine nimic,
Cale buna n-avem si nu facem nimic.
Pustiu, rataciti, pe-o harta atat de clara,
Ei se joaca, zambind, noi co fatza amara.

CAND

Cand stele amare-n cer se sparg,
Incet stingunduse-n larg cad,
Al norilor ploaie-n suflete curge
Lacrima sufletului meu se stinge.

Cand vantul inceteaza sa mai bata,
Adierea inimi incet, rece dispare.
Cand soarele rasare si-apoi dispare
Trupumi greu in vag incepe sa cada.

Drumul batut de toate gandurile negre
De toate visele pierdute, cazute intre pietre.
E strabatut acum de mine, si-al meu suflet,
De intuneric , bestia din mine si-un urlet.

Pe drumul mortilor pasesc acum, urlu…
Si aud un singur urlet.

ULTIMA GURA DE AER

Sfarsitul e la colt de strada
Asteapta sa ne prinda prada
Lumea nu se mai invarte
Sa oprit si-n intuneric plange
Pasarile nu mai zboara pe cer
Stelele cad in tacere si sper
Ca norii vor pleca incet, incet
Ca-ntunericul va disparea iar eu
Din umbra sami scot fata-mi acra
In lumina sa-mi usc lacrima de pe fata
Sper ca cei ce-au facut asta, in umbra
Cu dureri eterne sa sufere-n tacere
Caci moartea cu un glas ragusit murmura
Si cu coasa ne taie cu cea mai mare placere
Ne omoara si-n sac ne-aduna pe toti
Fugi, pana picioare si aer in piep ai si poti
Alearga caci asta-ti e ultima sansa
Sau capu-ti va veghea lumea retezata pe masa
Nu-mi mai pasa de nimic
Caci in lumea asta n-a ramas nimic
Doara fereste sparte, usi inchise
O ultima lumanare pe masa trista
Si fara aer, de moarte prinsa, s-apoi stinsa.

PLEC ACUM

Plec acum caci drum-i lung
Un drum m-asteapta, glasu-i mut
Plec si nu vreau sa va salut
Un cer peste mine zambeste surd.

Ghiozdanu-mi gol si ochii rosi
Pamantul umed, plouat de mine
Copacii vegheza-n drum mortii
Eu am trecut, te asteapta pe tine.

Am plecat fara sa-mi pese si,
Nu astept ca cineva sa ma inteleaga
Am plecat fara nici un ban si,
Vreau doar lacrima-mi din ochi sa treaca

MOARTE SAU MOARTE

Ai o viata scurta de trait, plina de goluri,
Ai drumuri in fata fara indicatoare, excroci, sute de soiuri.
Pustiu, lasat la colt de strada, legat de tristete,
Te vei zbate la-nceput de fiecare drum privind cazatoare stele.

Caci singuratatea e singurul lucru pe care-l ai,
Si stiu sigur ca moartea e ceea ce iti doreai,
Dar viata e la fel de nedreapta ca orizontul,
Iar inimile noastre putrede ofteaza, tu esti mortul.

La fel ca salciile te apleci in fata zeiilor,
La fel ca pamantul stai neputincios si taci.
Esti ca pasarea, zburand liber in nimicul gandurilor,
In colivie hranit de vise nimic nu poti sa faci.

La sfarsit toti la aceeas usa vom ajunge inlacrimati,
Iar dupa usa, incet, de-un drac corupt judecati.
Soarta noastra e-n mainile lui, si-n gandurile noastre,
Putem alege intre binecuvantata moarte sau moarte.

CACAT CU DIPLOMA

Ma ridic din pat,
Agatat,
De vise,
Inca-n chise-n
mine.
Dau o spalatura pe fata,
posaca,
Drumu-i lung si put,
Sunt plin de scrum
si plumb.
Fabrica-i deschisa acum
Plina de plastelina
Ei creeaza, ne modeleaza,
Toti pe scaune stateam,
trudeam,
Si cand pe usa am iesit,
Lumina sa ivit.
Cu DIPLOMA-n mana,
Noi modelati, o stim,
De acum in colo, CACATI vom fi,
Cu diploma,
Si plin de vag,
Ei te atrag,
Ca musca la lumina
Cacatul in tine sa-l tine,
Cu mila, umila.

VANTUL

Printre nori de ciocolata,
Vantul surdo mut se joaca,
Frunze poarta pe la spate,
Uitand de toate peste noapte.

Printe munti innalti, batrani copaci,
Bantuie-n a lui amara tacere,
Orice-ai incerca sai faci,
Incapatanat, o ia la fuga spre stele.

Printre mori si nori, imparatie,
Printre frunze uscate, bogatie
Merge vine far de-ncetare,
Ceasul lui, timpul, limite n-are.

VULGAR

Dumnezeu vulgar sta si plange,
Cum aici jos toate au inceput sa se sfarame.
Sta neputincios, meditand,
Noi aici cu prostia luptand,
La sfarsit de gand, pierzand.
Mai arunca cate-o privire,
Batranele toate-ncep sa se-nchine.
Se inchina celui de sus,
Caci aici prea multe-s in plus.
Prea multi care taie toti copacii,
Omoara oamenii cu sacii.
Prea multi care n-au nici casa,
Nici bani, nici paine pe masa.
Prea multi politicieni dormi pe bani,
Cand altii mor de foame la doi ani.
Poate ca de acolo sus, nu ne vede de gunoi,
Suntem toti scufundati in tone de noroi.
Acum cand sfarsitul nostru se apropie,
O scara spre rai ne-am bucura sa fie.
Dar ce rost ar avea, s-ajungem acolo, sus,
Am murdarii fara rusine, si-n plus,
Depozite de gunoi am face,
Oare acesta-i motivul,
Pentru care El doar tace?

VIRTUAL

E trist,
V-au invins.
Totul vi la furat,
Iar voi va-ti inghetat.
Acum le stiti pe toate,
Le aveti intr-o cutie adunate,
Stelele le avem aproape,
Le avem pe toate,
Conectate.
Apocalipsa ne va-ntampina,
Cand reteaua va cadea.
Morti vii sunteti voi toti,
Umblati pe strada ca niste roboti,
Beti, fumati, va imbatati,
Dar toate virual, ireal
Voi judecati?
Trezestete ba ca puti a caramida !
O omida,
In fluture se preschimba,
Iar voi, sub o masca,
O casca,
Desfigurati,
Dezumanizati,
Nu vreti sa va deconectati,
Ati evoluat,
Intr-un CACAT.

LACAT PIERDUT

Inchis in pivnita,
Trist zac,
Ma zbat,
Infometat,
Insetat,
Cu pofta de viata,
Cheia o caut,
Intr-un pahar de vin,
doua,
trei,
Si-n mine n-o mai tin,
Nu mai pot,
Sunt un nebun,
Mort,
Beat,
Prafuit si invechit,
Cheile le-am aflat,
Dar acum ce ma fac,
LACATUL!!!
Unde l-am lasat?

SUFLETE ADUNATE-N PUNGA

Trecator, peste amare suflete
Pustiul etern si-al oamenilor trup
Lumina se bate de fiecare perete,
Si-al inimi greu plumb.

Trupul parasit de-al nost suflet,
Ochii surzi in soapte oarbe,
Se aude un negru etern,si-un vuiet,
Si-o coasa ce gandurile ni le soarbe.

Lumina peste boeme teritorii se strecoara,
Ingeri morti, prin nori vesnic coboara,
Demoni ai luminii in vag fara-ncetare urca,
Sufletele noastre, toate le aduna, intro punga.

PAHAR DE VIN, DIVIN

si ma-ntind pe pat,
sunt plin de praf,
ma uit prin vid,
undeva am lasat un pahar,
de vin,
lam gasit, dar e gol,
cred ca mor,
obosit, invechit,
ma ridic
ma duc, ma opresc,
si-am reusit s-o zaresc,
butelia de vin pe mine ma asteapta,
prafuita pe masa,
parca-mi zambeste
si-mi cere s-o eliberez,
din a cea sticla veche,
care de cinci ani vede acelas perete,
inima-mi cere, ce ficatul n-a primit,
dar ii promit,
e ultimul pahar,
caci vinul sa terminat,
sunt alarmat si ingandurat,
ce ma fac,
bani n-am,
taria nu ma place,
dar n-am ce face,
inima, trista zace,
nare pace,
acum pereti se invart in jurul meu,
usa nu-si are locul,
patul la el ma chema,
ma striga si suspina,
fereastra inchisa,
iar dupa, o lume deschisa,
inchisa intro cutie
se stie,
filozofes singur peretilor,
sunt obositi deja,
pereti sunt gata sa se prabuseasca peste mine,
iar parchetul, nu se mai tine,
o gaura mare se formase-n podea
ce sa ma fac,
frate, sunt beat!
nu mai pot sa tac,
gura a prins viata,
vorbesc de unul singur,
si sunt sigur,
ca-n beci mai este o sticla de vin,
dar nu ma mai tin,
picioarele-mi sunt moi,
ochii goi,
drumul de aici pana aici e lung,
si e si mai lung pana acolo,
incotro?
sa ma aventurez pana-n pivnita?
camera se-nvarte,
tavanul cade,
lumina de afara ma orbeste,
usa ma ocoleste,
ce sai fac,
il lovesc,
nu ma potolesc, pana nu ma lasa sa ies,
e grav,
ma zbat,
sau cel putin, au asta credeam ca fac
nu mai pot sa tac,
mam imbracat
si am plecat,
am picat
m-am impiedicat in umbra mea,
sunt un muc pe perete acum
si e un singur drum in urma mea,
si nu e unul bun,
e plin de scrum,
si de fum,
vroiam doar un pahar de vin,
unul plin,
plin de pacat,
divin.

SPRE ETERN

Merg pe-o carare pustie
Plina de noroi si de iluzie
Merg si ma-npiedic de-o creanga
Ma-njura nervos, si pleaca.

Printre pietre, ganduri negre tac
Asteptand, cineva sa le adune intr-un sac
Iarba uscata-n noroi doarme
Viata din mine vantul il absoarbe.

E-ntuneric, imaginatia-mi face glume
As da in ea de-as putea cu legume
Luminite zbor ici colo, peste tot
Drumul clar sa-l vad nu pot.

Copacii rad si ma barfesc
Incercand de frunze sa ma feresc
Printre munti inalti si al vulturilor cazute pene
O idee rusinoasa se pierde printre gene.

De noi, suflete murdare se fereste
De nori plouata, ea incet creste
N-o vom gasi nici o data
Caci ochi nostri, ochelari de arama poarta.

Adanc in intunericul apasator
Rupt din realitate, nemuritor
Moartea ne asteapta plictisit
Lista-si lunga de sute de ori la citit.

La capat de drum, aierul sa terminat
Gandurile toate, mi le-am uitat
Si ele pe mine la fel
Am plecat acum, spre nesfarsitul etern.

SUB CEAS

Peste infinite campii,
Triunghiulare munti,
Peste suflete de copii,
Turme de oameni morti.

Peste idei inzapezite,
Batrani mancati de timp,
Tineri cu ganduri innebunite,
Cu inima tinuta-ntre dinti.

Ceasul ticaie-n tacere,
Lumea n-o baga-n seama,
Incet inbatraneste si moare,
Cu fata-i trista de arama.

NU MAI CONTEAZA

Nu mai conteaza ca stelele cad,
Si paduri, copaci cu miile ard.
Nu mai conteaza trupurile uscate,
Si nici navele scufundate.

Nu conteaza lacrimile scurse pe fete,
Cum nici prostitutia, sute de fete.
Nu conteaza sangele varsat pentru tara,
Pamantul nu mai tine cont de-o granita daramata.

Nu conteaza cine-i acuzat si cine nu,
Cu totii suntem vinovati, si eu si tu,
Caci pamantul nu se va oprii din vesnica ei rotatie,
Pentru un amarat numar de populatie.

Si n-ar mai conta nici daca am incerca
La sfarsit de gand sa mai facem ceva,
Suntem la capat de drum,
Si a mai fost asa, candva.

Mama natura ne pofteste afara,
Sa saturat de noi, suntem o epava.
O alta casa de-nchiriat cautam acum,
O alta lume de stricat, lasat pe drum.

EMOTII

Am avut emotii cand pruncimea a trecut,
Si cand adolescenta intaia oara ma durut.
Am avut emotii cand emotiile mau inundat
Si cand cu modestie in mare le-am scufundat.
Am emotii cand vad zapada topindu-se,
Cand vad stele din viata-i batrana stingandu-se.
Am emotii cand primavera sufletul mi-l infloreste,
Cand toamna cu aur il inbraca si-ntunericul creste.
Voi avea emotii cand moartea la usa-mi va sta,
Voi avea emotii cand emotiile vor inceta a exista.
Am avut emotii cand sub pamant lumea ma ascuns,
Si cand emotiile incet, pe-o alta carare rece s-au dus.

MANIPULAT

Statui incremenite in fata unei cuti,
Creieru-ti stafidit in fata mortii, tu sti,
Schimbi de pe un canal pe altul,
E un fel de a schimba rahatul cu cacatul.

Si privesti toata ziua aceleasi aberatii,
Cum Diaconescu aduce-n studio pe toti ratatii,
Si in acest timp, privind toti maltratatii,
Uiti ca banii tai, toti, sunt consumati, furati de altii.

Ai o masca de forma, durerea s-o ascunzi,
O fata amara si-un suflet confuz.
Stai toata ziua, trupu-ti atrofiat,
Creierul de tampenii, paraziti, mancat.

Stiu, nu tu ai ales asta, ti-au promis drumul spre rai,
Dar nimic inpotriva lor, si-al minciunilor, tu n-ai.
Ai un trup uscat, o usa-nchisa,
O cheie la un deputat si-o fisa.

Nu e ce-ti doresti, dar tie frica,
Ai fereastra larg deschisa,
Si visul tau, de lanturi prinsa.
Vazul in cutie, l-antuneric undeva-nchisa.

INCHIS IN CUTIE

Inchis intr-o cutie,
Pustie,
Imi beau vinul,
Delirul,
Caut o cheie pentru lacat,
Zbuciumat,
Fumand un cui,
Verzui,
O fereastra mi se arata,
Indata,
O deschid si dau de chin,
O inchid,
Ma pun ciumb si continui,
Trag din cui,
Rad singur si ma bucur,
Ma scutur,
Ma uit mai atent, cu ai mei mici ochi,
Vad noroi,
Sunt mort beat acum,
Totul dupa un fum,
Sunt beat si rad intins,
Ce sa ma fac aici inchis?!

INCHIDE, DESCHIDE

Inchideti ochi si-n intuneric viseaza,
Deschideti mintea si mediteaza.
In al meu vis un drum tacut vegheaza,
Al tau gand ce-nchis, prins in zale ofteaza.

Peste ziduri inalte de fum si lacrimi,
Peste mari, oceame si pui de draci,
Gandurile-ti viseaza tanara moarte,
Te viseaza cum pe-un pat intins mort zaci.

Deschideti ochii si revino-n lumea-ti vasta,
Revino pe drumul pierdut care te duce acasa.
Continua-ti povestea, pana cerneala-n stilou ai,
Pana ce eu, moartea, filele din carte nu ti le tai.

EU BATRAN, TU…

Mana-ti blanda matasoasa,
Trupu-mi dur uscat de ura,
Fata-ti primavara-ntruchipata,
Fata-mi moarta seaca, amara.

Visele-ti dulci de prunc,
Gandurile-mi batrane, ruginite,
Viata-ti lunga la-nceput de drum,
Viata-mi scurta plina de rugaminte.

A ta primavara ma-nfloreste,
A mea toamna-nbatraneste,
Vara-ti lunga ma loveste,
Iarna-mi alba doar priveste.

Dimineata ta incet ma ploaie,
Noaptea mea scurta trece,
Al tau nou ceas in liniste ticaie,
Al meu de timp mancat, tace.

BEAT

Pe masa, trist zace,
Un pahar de vin.
Vreau s-o tin,
S-o beau in tacerea eterna.
Vreau s-o las
Dar nu sa moara,
Ma omoara.
O beau incet,
O dau pe gat,
Ma invart,
Sau camera,
Aiurea.
Usa nu-si mai are locul,
Se muta cu tot cu tocul.
Stau pe pat,
Daramat,
Sacadat,
Si Beat.

CAPAT DE VIS

Iadul e sub mine,
Si vine,
Din ce in ce mai repede.
Se apropie.
Peretii prostiei ma strivesc,
Incet, si cresc.
Sunt din ce in ce mai mari,
Mai tari.
Alerg pe-un coridor infinit,
Fara sfarsit,
Ferestrele inchise,
Lumanarile stinse, intinse.
Pe peretele alb negru,
Mucegaiul se prelinge cu-ncetul,
Si ma arunc intr-un abis,
Dorindu-mi sa fie doar un vis.
Cad in nimicul mereu,
Si ma intreb...unde-i Dumnezeu?!

APOCALIPSA

Mi sa terminat tigara,
Paharul mi-e gol
Mor.
Pe strada vad doar gunoi,
Noroi.
Blocurile se darama,
De talpa mi se lipi o guma.
Fetele posace, parca incearca sa ma atace,
Nu mai vrea lumea pace.
Paru-mi lung in vant se zbate
In timp ce un dobitoc, cu-n cutit imi sta la spate.
Ma dau la o parte
Si-i zambesc usor,
Te omor,
Cu-n nor, plin de namol,
Nu mai am control.
Lumea asta nu mai are contur,
Cinave a comis un furt.
Crucile ard toate,
La un loc adunate,
Daramate.
Rasturnate.
Aceasta macheta,
Acum de diavol este controlata,
Care din cand in cand mai scuipa linistit,
Nesimtit.
Si mai arunca cate-un chibrit,
Peste noi, ploua cu prostie,
Si se stie,
Oriundeti pui piciorul, calci doar pe mizerie.
Tot ce-a mai contat, a plecat.
Din nou maimuta-i omul,
Toate si-au pierdut rolul.
Zilele noastre-s numarate
Si-ncet, cifrele inceteaza sa se mai arate.
Am dat de necaz,
Lumina a plecat,
Iar noi am ramas.

ANOTIMP

Imi aduc aminte de-al tau trup,
Primavara inflorii din tine,
Mias dorii antaia oara sa te sarut,
Boema toamna scufundata-n mine.

Toamna cea cu frunze-n pom,
Frunze de vant mut purtate,
Iarna cu al ei alb pur, un om,
E omul din a mea visare.

Primavara-ti corp frumos,
Vara al tau suflet bland de prunc,
Toamna cu al tau glas duios,
Iarna in nimicul tau m-arunc.

ABERATIE

Prostia este transpusa vertical,
Pe un plan orizontal,
Fetele voastre narcisiste,
Invadate de ganduri teroriste,
Viata voastra fara rost,
E ca betia unui om prost,
Si totul ce voua va face placere,
E acum strapuns de tacere.
Daca as putea si as avea un cutit,
Din fetele voastre as face un mozaic,
Organele voastre interne, sadic,
De copaci le-asi atarna, darnic,
Ciorilor le-as face o favoare,
Si lumii la fel, as scapa-o de teroare.
Din voi acum a mai ramas un trup si-un suflet,
Trupul l-as folosi pe post de-ngrasamant,
Iar sufletul in pamant,
Intr-o cutie de plumb il ascund,
Tremurand,
Si plin de satisfactie urland,
Cantand.
Asta toata este o aberatie,
Dar totusi...voi ati intrat in putrefactie.