ABERATIE

Prostia este transpusa vertical,
Pe un plan orizontal,
Fetele voastre narcisiste,
Invadate de ganduri teroriste,
Viata voastra fara rost,
E ca betia unui om prost,
Si totul ce voua va face placere,
E acum strapuns de tacere.
Daca as putea si as avea un cutit,
Din fetele voastre as face un mozaic,
Organele voastre interne, sadic,
De copaci le-asi atarna, darnic,
Ciorilor le-as face o favoare,
Si lumii la fel, as scapa-o de teroare.
Din voi acum a mai ramas un trup si-un suflet,
Trupul l-as folosi pe post de-ngrasamant,
Iar sufletul in pamant,
Intr-o cutie de plumb il ascund,
Tremurand,
Si plin de satisfactie urland,
Cantand.
Asta toata este o aberatie,
Dar totusi...voi ati intrat in putrefactie.