vineri, 2 iulie 2010

SPRE ETERN

Merg pe-o carare pustie
Plina de noroi si de iluzie
Merg si ma-npiedic de-o creanga
Ma-njura nervos, si pleaca.

Printre pietre, ganduri negre tac
Asteptand, cineva sa le adune intr-un sac
Iarba uscata-n noroi doarme
Viata din mine vantul il absoarbe.

E-ntuneric, imaginatia-mi face glume
As da in ea de-as putea cu legume
Luminite zbor ici colo, peste tot
Drumul clar sa-l vad nu pot.

Copacii rad si ma barfesc
Incercand de frunze sa ma feresc
Printre munti inalti si al vulturilor cazute pene
O idee rusinoasa se pierde printre gene.

De noi, suflete murdare se fereste
De nori plouata, ea incet creste
N-o vom gasi nici o data
Caci ochi nostri, ochelari de arama poarta.

Adanc in intunericul apasator
Rupt din realitate, nemuritor
Moartea ne asteapta plictisit
Lista-si lunga de sute de ori la citit.

La capat de drum, aierul sa terminat
Gandurile toate, mi le-am uitat
Si ele pe mine la fel
Am plecat acum, spre nesfarsitul etern.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu