VULGAR

Dumnezeu vulgar sta si plange,
Cum aici jos toate au inceput sa se sfarame.
Sta neputincios, meditand,
Noi aici cu prostia luptand,
La sfarsit de gand, pierzand.
Mai arunca cate-o privire,
Batranele toate-ncep sa se-nchine.
Se inchina celui de sus,
Caci aici prea multe-s in plus.
Prea multi care taie toti copacii,
Omoara oamenii cu sacii.
Prea multi care n-au nici casa,
Nici bani, nici paine pe masa.
Prea multi politicieni dormi pe bani,
Cand altii mor de foame la doi ani.
Poate ca de acolo sus, nu ne vede de gunoi,
Suntem toti scufundati in tone de noroi.
Acum cand sfarsitul nostru se apropie,
O scara spre rai ne-am bucura sa fie.
Dar ce rost ar avea, s-ajungem acolo, sus,
Am murdarii fara rusine, si-n plus,
Depozite de gunoi am face,
Oare acesta-i motivul,
Pentru care El doar tace?